Vara trecuta, printr-o fericita coincidenta, uitandu-ma pe internet la o emisiunea a TVR-ului, am ascultat pentru prima data textul de mai jos intr-o superba interpretare a marii actrite (parerea mea) Catalina Mustata. Textul era anuntat ca fiind o poezie testament a marelui scriitor columbian Gabriel Garcia Marquez. Textul l-am gasit mai apoi pe internet iar ca autor al acestei creatii, era trecut tot scriitorul columbian.
Se pare insa ca de fapt nu este el autorul, ci un mexican pe nume Johnny Welch, un ventriloc care sustine spectacole cu o papusa numita Mofles (vezi adresa
http://webalia.com/EP/pensar/reconocidos/a376.html).
Pana la urma putin importa aceasta polemica, ca e Marquz ori necunoscutul ventriloc Welch. Ceea ce este important, este ca acest text, poate fi un foarte bun moment de reflexie pentru un om care, intr-un moment de sinceritate, isi face bilantul vietii. Va doresc o lectura placuta.
Papusa de carpa de Johnny Welch
Dacă, pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o papusa de cârpă si mi-ar oferi o bucată de viată, fără îndoială că n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-as gândi la tot ceea ce spun.
As aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat.
As dormi putin, n-as mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumină.
As merge când ceilalti se opresc, m-as trezi când altii adorm.
As asculta când altii vorbesc, si as savura o înghetată bună de ciocolată.
As "trăi ca îndrăgostit de dragoste"
Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucătică de viată, m-as îmbrăca simplu, as cădea în genunchi în fata soarelui, lăsându-mi goale corpul si sufletul.
Dumnezeule, dacă as avea o inimă, mi-as scrie ura pe ghiată si as astepta primele raze de soare.
Cu un vis al lui Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cântec de Serrat.
As stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sărutul rosu al petalelor.
Dumnezeule, dacă as avea o bucată de viată... n-as lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc.
As convinge fiecare bărbat, fiecare femeie că ei sunt preferatii mei si as trăi ca îndrăgostit de dragoste.
As demonstra oamenilor cât se înseală crezând că încetează să se îndrăgostească îmbătrânind, fără să stie că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească!
I-as da aripi unui copil, dar l-as lăsa să învete singur să zboare.
I-as învăta pe bătrâni că moartea nu vine o dată cu bătrânetea, ci cu uitarea.
Am învătat atât de mult de la voi, oamenilor! Am învătat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să stie că adevărata fericire constă în felul în care escaladezi muntele.
Am învătat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna.
Am învătat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.
E adevărat că multe am putut învăta de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, când mă vor pune în această cutie, vai, voi fi mort.
