Topic: Oglinda - copy and paste

[trecatorul]

acum citeva luni , intr-o discutie cu un prieten bun a fost mentionata "oglinda", sau mai bine zis noi oglinditi in oglinda altora....
citind acum una din cartile Margaret - ei Forster " Keeping the World Away"- m-am reintlinit cu o idee similara...e interesanta...
cine sintem noi?
sintem imaginile oglindite de oglinda altora?
sintem noi insine sau ne preschimbam in functie de ce vor sa vada cei din jur in noi insine?
tu insati/ insuti devii oglinda pt altii...esti purtatorul de imagini....si in acelasi timp creator de imagini...realitatea si adevarul - care sint?

"aceasta e intrebarea?" 

...eu cred ca fiecare dintre noi purtam o oglinda, vedem oamenii doar prin prisma acestei oglinzi personale. Cred ca de multe ori punem imaginea dorita de noi in oglinda, ne imaginam cum am vrea sa fie oamenii de linga noi....si incercam apoi sa ii potrivim acestei imagini....uneori insa imaginea reala si cea construita de noi in oglinda nu se potrivesc...exista diferente....si apar surprize...fie ele pozitive sau negative...
exemplul este in copii nostri...noi, ca parinti, construim o imagine despre cum ar trebui sa fie ei, ii invatam in asa fel incit sa creasca in acel tipar, ...bineinteles ca modelul se abate de la forma initiala...si asa apar divergentele, argumentele....
case rested.... 

noi si imaginea noastra - reflectata in oglinda altora.... instinctiv ca adulti, raspundem cererii purtatorului oglinzii in care ne reflectam la un moment dat....ne-am adaptat, ne potrivim noi insine imaginii create in diferite oglinzi...
ex: la servici....creezi imaginea unui om muncitor, dedicat firmei...
acasa....esti harnic/harnica...iubitor/ iubitoare...romantic sau practic dupa cererea momentului...noi insine ascunsi undeva intre toate aceste imagini. Nu sintem mincinosi, doar ne-am adaptat...si cu trecerea spre maturitate.....uitam de primele imagini ...mai apropiate realitatii interioare....ne recream din imaginile reflectate de oglinzile tinute de oamenii din jur.
la rindul nostru, noi insine sintem creatorii altor imagini....

e un labirint , pt a putea scapa din el....tb in primul rind sa te cunosti pe tine insuti/ insati...sa ai curajul sa accepti cine esti, sa te iubesti asa cum esti....si gasesc asta ca fiind aproape imposibil.....caci visul si dorinta vis a vis de cine sintem, distorsioneaza de la inceput imaginea reala reflectata de o oglinda...

o parere doar....

[Schweik]

Care-i ...semnificatia ... punctelor ... de suspensie? Fa si tu un efort si pune mai multe i-uri si mai putine e-uri in cuvintele tale, altfel creeeeeativitatea ta ar putea fi pusa sub semnul indoielii si luata drept o copie.

[trecatorul]

Care-i ...semnificatia ... punctelor ... de suspensie? Fa si tu un efort si pune mai multe i-uri si mai putine e-uri in cuvintele tale, altfel creeeeeativitatea ta ar putea fi pusa sub semnul indoielii si luata drept o copie.

luat in seama! mersi de obs. nu mi-am dat seama
...= pauza de respiratie.

[Carolina]

De cele mai multe ori "..." inseamna ca mai e loc si de alte cuvinte  - explicatii - metafore ; sau poate fi pur si simplu ceva ce poate defini pe cel care scrie spunand ca niciodata nu poate sa scrie tot ceea ce gandeste fiindca gandul este intotdeauna mai repede decat cuvantul. Mie imi plac "punctele".
Si apoi comentariul mi se pare lipsit de context, de ce nu te legi  de continut  Schwek?

Ideea oglinzii mi se pare un pic prea simplist speculata aici. Exista cumva ideea ca noi suntem  de fapt creeatiile celor din jurul nostru si asta e ceea ce ne defineste?  Sper ca am inteles gresit.

[Schweik]

...Mie imi plac "punctele".
Si apoi comentariul mi se pare lipsit de context, de ce nu te legi  de continut  Schwek?

Ideea oglinzii mi se pare un pic prea simplist speculata aici. Exista cumva ideea ca noi suntem  de fapt creeatiile celor din jurul nostru si asta e ceea ce ne defineste?  Sper ca am inteles gresit.

Carolina, vad ca si tu, ca si trecatorul, iti conservi cuvintele cu prea multe e-uri, despre care probabil ca stii ca, in exces, sunt daunatoare creeeeeeativitatii, la fel ca si creeeeatiilor. Si pentru ca tot veni vorba de idei, mie, desi nu imi plac punctele tot atat cat iti plac tie, mi-a placut totusi "ideea" "specularii - chiar si simpliste - a ideii de oglinda", un fel de reflectare a/-supra reflexiei sau mai exact, a ideii de reflexie, cu atat mai interesant cu cat la origini, "idee" insemna imagine sau a vedea.

Ah, iar am uitat sa ma leg de continut si m-am limitat la forma. Trebuie sa fie oglinzile de vina.

 

[uriah_heep]

exemplul este in copii nostri...noi, ca parinti, construim o imagine despre cum ar trebui sa fie ei, ii invatam in asa fel incit sa creasca in acel tipar, ...bineinteles ca modelul se abate de la forma initiala...si asa apar divergentele, argumentele....
case rested.... 

Cam de aici pleaca totul, trecatorule. Noi, ca bebelusi, nu avem uneltele necesare de a intelege, doar invatam. Si incepem prin a invata de la altii, parintii nostri, care daca ne pun deja in fata o oglinda care deformeaza nu fac decat sa induca de la bun inceput conflicte intre noi insine , nealterati inca, si imaginea pe care ei ne-o arata ca fiind a noastra. Pornim, deci, cu informatii false la care, crescand, incercam sa ne adaptam fara sa stim ca este o adaptare ceea ce facem, pentru ca noi deja credem ca imaginea asta este "the real me". Si bagajului astuia initial de informatii false noi continuam sa ii aducem altele care nu mai pot sa fie reale sau, ma rog, nu mai pot sa fie in stransa legatura cu "the real me", probabil deja foarte greu de regasit. Si in felul asta se ajunge la adultul care nu stie mare lucru despre sine insusi desi el crede ca stie, si de aici restul.

[derbedeu]

.

[trecatorul]

Cam de aici pleaca totul, trecatorule. Noi, ca bebelusi, nu avem uneltele necesare de a intelege, doar invatam. Si incepem prin a invata de la altii, parintii nostri, care daca ne pun deja in fata o oglinda care deformeaza nu fac decat sa induca de la bun inceput conflicte intre noi insine , nealterati inca, si imaginea pe care ei ne-o arata ca fiind a noastra. Pornim, deci, cu informatii false la care, crescand, incercam sa ne adaptam fara sa stim ca este o adaptare ceea ce facem, pentru ca noi deja credem ca imaginea asta este "the real me". Si bagajului astuia initial de informatii false noi continuam sa ii aducem altele care nu mai pot sa fie reale sau, ma rog, nu mai pot sa fie in stransa legatura cu "the real me", probabil deja foarte greu de regasit. Si in felul asta se ajunge la adultul care nu stie mare lucru despre sine insusi desi el crede ca stie, si de aici restul.

de acord!
dar exista solutii?

[trecatorul]

De cele mai multe ori "..." inseamna ca mai e loc si de alte cuvinte  - explicatii - metafore ; sau poate fi pur si simplu ceva ce poate defini pe cel care scrie spunand ca niciodata nu poate sa scrie tot ceea ce gandeste fiindca gandul este intotdeauna mai repede decat cuvantul. Mie imi plac "punctele".
Ideea oglinzii mi se pare un pic prea simplist speculata aici. Exista cumva ideea ca noi suntem  de fapt creeatiile celor din jurul nostru si asta e ceea ce ne defineste?  Sper ca am inteles gresit.

caro...crezi in cadenta cuvintelor scrise? pt mine asta e unul din rolurile punctelor, de cele mai multe ori, dau un ritm anume, dau pauze de
respiratie, dau pauza gindurilor sa navaleasca in afara si sa o porneasca pe diferite drumuri, incit si cel ce citeste si cel ce scrie
are ocazie sa se abata de la drumul initial.

ideea mea?! ca nu vedem adevarul in oamenii de linga noi, si nici macar nu il dorim,  caci ne uitam si vedem doar reflectiile lor in
propriile noastre oglinzi, pe care le-am construit dupa un anumit tipic. ....ca noi insine sintem pierduti de adevarul nostru personal
din cauza multitudinilor de reflectii in alte oglinzi.
sper ca nu te-am dezamagit!

[Diaktoros]

sintem imaginile oglindite de oglinda altora?

daca suntem (doar imagini oglindite), atunci nu mai suntem noi, ca imaginea din oglinda nu ne corespunde, fiind din anumite puncte de vedere inversul nostru: la oglinda îi arati dreapta, si ea-ti reflecta stanga, te uiti in oglinda retrovizoare la masina din spate cand stai la coada sa-ti iei copilu' de la scoala, si pe vecinul tau care stii foarte bine ca are un VW cu volanul pe stanga, constati ca sta intr-o masina care are volanul pe dreapta... Oglinda minte, si daca e sa-i credem pe filozofi (fraieri am fi!), nici macar nu stim de ce o face (paradoxul oglinzii)...