În 1971, ploieºteanul a fost primul care a militat pentru sindicate libere în România lui Ceauºescu.E unul dintre disidenþii marcanþi din Europa de Est. Despre el au scris mari istorici occidentali. L-au numit, simplu, „erou“. Unul adevãrat, în vremea când þara era plinã de „eroi ai muncii socialiste“. Biografia sa nu lipseºte din manualele de istorie apãrute în ultimii ani. Vasile Paraschiv, omul care a militat pentru sindicate libere în România comunistã, sfidând regimul, mai are puþin ºi împlineºte 80 de ani. Trãieºte modest, într-un apartament din Ploieºti, scriindu-ºi memoriile. A lansat un volum la Polirom, acum doi ani. În curând va mai scoate unul la Curtea Veche. L-a intitulat „Aºa nu se mai poate, tovarãºe Nicolae Ceauºescu!“.
În ziua în care Securitatea a dat semne ferme cã nu se predã, CNSAS fiind la un pas de desfiinþare, am hotãrât sã-l vizitãm pe Vasile Paraschiv. Pe el „bãieþii cu ochii albaºtri“ nu l-au putut înfrânge. Niciodatã.
Biografia unui om rarPovestea lui începe într-o dimineaþã de aprilie 1928, într-o familie de þãrani sãraci dintr-un sãtuc pierdut pe ºoseaua care leagã Bucureºtii de Alexandria. La 12 ani, pe el ºoseaua asta l-a dus în Capitalã. Plecase sã-ºi câºtige existenþa.
A muncit ca bãiat de prãvãlie, a fost exploatat. Aºa l-a prins comunismul. A cunoscut un sindicalist, activist al PCR, care i-a fãcut dreptate într-o disputã cu patronii. ªi a început sã creadã. În ’46 a intrat în partid. Din convingere.
În ’49, fiind în armatã, a fost selectat ºi trimis la Academia Militarã din Bucureºti. A plecat cu o carte de-a lui Lucreþiu Pãtrãºcanu în geamantan. O carte a unui proscris. A fost trimis înapoi la ªcoala de ofiþeri de transmisiuni. A absolvit ºi a fost repartizat la Ploieºti. A vrut sã se cãsãtoreascã. Dar, exact ca într-un roman de Orwell, partidul n-a apreciat originea „nesãnãtoasã“ a iubitei sale. A trebuit sã renunþe la aceastã dragoste. A cunoscut o altã fatã, simplã, copil de muncitori, de care s-a îndrãgostit, cu care s-a cãsãtorit ºi care i-a fost mereu alãturi. Partidul luase însã hotãrârea sã fie dat afarã din armatã.
Un miliþian l-a lãsat fãrã casã, în mijlocul ierniiAºa a ajuns Vasile Paraschiv un simplu muncitor. În ’63, în plinã iarnã, pe când lucra la Poºta din Ploieºti, a fost evacuat din apartament. Un miºmaº al unui ofiþer de Miliþie care ochise locuinþa sa. Când îºi aminteºte episodul, ochii i se umezesc. A fost singurul semn de slãbiciune pe care l-a dat în întâlnirea pe care am avut-o cu el. Atunci i s-au îmbolnãvit copiii, de a fost nevoit sã-i interneze într-un sanatoriu TBC. Zece luni au dormit, cu toþii, sub cerul liber. Dupã ce ºi-a rezolvat problema cu spaþiul locativ, s-a izbit de alte ºi alte abuzuri. În noiembrie ’68 ºi-a dat demisia din partid.
TERORISM DE STATPsihiatria, armã politicã în RSR1968. Adicã anul în care a intrat în partid Paul Goma, anul marelui moment al lui Ceauºescu, care a refuzat invadarea Cehoslovaciei alãturi de celelalte state membre ale Pactului de la Varºovia. Anul în care ºi o eroinã ca Doina Cornea (dupã cum mãrturisea chiar ea în cartea „Viaþa în roºu“, a francezilor Christian Duplan ºi Vincent Giret) a presãrat petale de flori în calea tovarãºului, la o vizitã a acestuia la Universitatea din Cluj!
„Eu nu ºtiam politicã externã, dar ºtiam cã drepturile muncitorilor nu erau respectate ºi am spus clar cã nu vreau sã sprijin dictatura“, explicã Paraschiv de ce a renunþat la carnetul de membru. De atunci a fost permanent persecutat.
În ’71, Paraschiv a conceput ºi a expediat pe adresa Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) 11 propuneri pentru democratizarea vieþii sindicale. A fost prima iniþiativã de acest tip fãcutã de un muncitor român! Paraschiv asculta Europa Liberã ºi trimitea epistole pe adresa postului. De fiecare datã, urmarea era aceeaºi: îl internau printre oamenii cu probleme psihice.
Dupã-amiaza unui disidentCamera de lucru a domnului Paraschiv e o miniarhivã. Are sute de dosare, a recuperat fiecare hârtiuþã pe care securiºtii i-au scris numele. „Ce n-au distrus“, dupã cum ne spune. Poate dovedi totul cu acte. Pe recomandãrile de internare la psihiatrie sunt scrise, în clar, motive politice. A devenit ºi mai periculos când s-a alãturat miºcãrii iniþiate de Paul Goma pentru apãrarea drepturilor omului, în februarie ’77. A fost sãltat chiar din casa scriitorului. Semnase scrisoarea trimisã la Conferinþa post-Helsinki de la Belgrad. Epistolã care a ajuns la Paris, dându-i o notorietate internaþionalã.
În toamna lui ’77 a cerut paºaport, pe care l-a primit în 24 de ore. Securitatea spera sã nu se mai întoarcã. Dar el avea alte planuri. A mers la Paris, unde a luat legãtura cu sindicatele franceze, le-a expus problemele muncitorilor români ºi a vorbit liber despre folosirea psihiatriei ca armã politicã în Republica Socialistã România. A fãcut o contraexpertizã cu doctori renumiþi din Franþa. Nu era bolnav mintal. Avea o altã „nebunie“: nu suporta nedreptãþile comise de PCR. La Paris, l-a gãzduit Eugen Ionescu.
Dupã ce Europa Liberã a relatat despre acþiunile sale din strãinãtate, a ajuns ºi mai detestat. Iniþial, i s-a interzis întoarcerea în þarã, însã Paraschiv a insistat pânã l-au reprimit.
PIONIERII5 martie 1979: SLOMR, primul sindicat liber din RomâniaÎn 1979 s-a nãscut ideea constituirii unui sindicat liber, apãrutã în urma discuþiilor dintre medicul Ionel Canã ºi preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Economistul Gheorghe Braºoveanu a grãbit declararea de constituire a SLOMR (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România). Aceastã declaraþie a fost cititã la Europa Liberã, alãturi de adresele ºi numerele de telefon ale lui Braºoveanu ºi Canã. Paraschiv a fost printre primii care au aderat. SLOMR a apãrut pe 5 martie.
Pe 8, Paraschiv deja citea declaraþia în întreprinderea unde lucra. Chiar în acea zi a fost sãltat ºi agresat de securiºti. A scãpat însã de puºcãrie. Nu se ºtie câþi membri a avut SLOMR, dar miºcarea a fost anihilatã rapid. Canã ºi Braºoveanu au fost condamnaþi la cinci, respectiv trei ani de închisoare. Preotul Calciu, scriitorul Goma ºi muncitorul Paraschiv au fost printre cei mai cunoscuþi disidenþi dintre români, înainte de „valul al doilea“, condus de Doina Cornea.
A FOST ªI REVOLUÞIONAR„Sediul CC era blocat. Ajunseserã Iliescu ºi ai lui înainte“Anii ’80 au fost un calvar. De trei ori a fost rãpit ºi torturat. Sub ameninþarea cu moartea, Paraschiv a fost obligat sã semneze un angajament de turnãtor. Nu l-a respectat. Securiºtii aveau un scop clar: „Tovarãºul Paraschiv sã termine cu ãia din Franþa ºi Polonia“. Ãia, adicã sindicatele libere. „De ce eram eu aºa de periculos? I-am lovit la inimã, direct la þintã. Nu m-au omorât pentru cã eram prea cunoscut. Securiºtii erau, în general, bãieþi deºtepþi, norocul nostru a fost cã au fost ºi mulþi proºti“, explicã prietenul lui Goma. PCR înþelegea cã orice sindicat liber ar fi contrazis chiar esenþa regimului. Paraschiv a fost ºi revoluþionar. Fugise de acasã, deºi blocul sãu era supravegheat. A ajuns la Bucureºti, în Gara Basarab, ºi a vãzut tinerii care scandau: „Ti-mi-ºoa-ra!“. „M-am alãturat lor. Am fost cu mulþimea pânã în faþa sediului CC. Oamenii se dãdeau la o parte când auzeau cã sunt Vasile Paraschiv. Mã ºtiau de la Europa Liberã. Sediul CC era blocat. Ajunseserã Iliescu ºi ai lui înaintea noastrã“.
PRIETEN
Ziaristul francezCând jurnalistul francez Bernard Poulet a venit la Ploieºti sã verifice zvonul lansat în Occident cã Paraschiv a murit, securiºtii l-au bãtut crunt. Poulet a supravieþuit, iar lângã Hotel Prahova, unde s-a întâmplat totul, stã acum o placã de marmurã care spune povestea „accidentului“. Francezul a venit chiar luna aceasta la Ploieºti, ca sã-ºi revadã prietenul.
DORINÞÃ
Confruntarea cu nomenclatura la TVCe le-ar spune celor care merg în fiecare an la mormântul lui Ceauºescu? „Le-aº arãta ce-au fãcut de fapt comuniºtii“. Altã dorinþã: sã stea la o masã, faþã în faþã, cu un fost mare nomenclaturist. Oricare. Are destule sã le zicã. ªi nu i-ar înjura. Decât, „poate, în gând“. Paraschiv ar vrea ca dezbaterea sã fie transmisã în direct la televiziune. Din nenumãratele anchete la care l-au supus „brutele“, Paraschiv îºi aminteºte ce spunea un securist când n-a reuºit sã obþinã de la soþie mãrturia cã i-ar fi dat „mãcar o palmã în douãzeci ºi cinci de ani de cãsnicie“. Spunea securistul: „Ce om e ãsta?“.
„RÃSPLATÓPensie de 5 milioane de leiVasile Paraschiv e activ. A luat legãtura cu Bogdan Hossu, liderul Cartelului Alfa, ºi crede în niºte sindicate unite ºi puternice, care sã se alãture pensionarilor ºi celor mai importante ONG-uri, într-o organizaþie comunã. Ar vrea „sã se respecte definiþia democraþiei, cum zice la dicþionar, cã emanã de la popor ºi se exercitã de cãtre popor. La noi, doar «emanã»...“. Paraschiv viseazã la un proces al comunismului, în care judecãtori sã fie chiar victimele regimului. Torþionarii care l-au chinuit sunt bine mersi: „Pe unii îi ºtiu. Au pensii de zeci de milioane. Iliescu i-a protejat pe toþi. N-a plãtit nimeni. Pe mine mã aveau în grijã mai bine de o duzinã de generali!“. Vasile Paraschiv are astãzi o pensie de cinci milioane. A dat în judecatã statul român, a cerut daune consistente, dar lupta lui a fost pentru altceva: „Pentru libertate, pentru dreptate, pentru adevãr. Azi n-avem decât libertate“.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/393527/Vasile-Paraschiv-nebunul-care-a-invins-Securitatea/
