Topic: Nicu Alifantis

[albastra]

Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
A venit toamna, a venit, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin.

Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare.

A venit toamna, a venit, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
A venit toamna, a venit, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin.

Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare.

[albastra]

Inscripţie pe un inel

Am scris-o mic, ai s-o citeşti cu greu
Pune-l în deget, scoate-ţi-l mereu
Nemaiputînd să ţi-l sărut, eu faur
Surîd în stihul ce ţi-l scriu pe aur


Am vrut să nu fiu eu de vină
Dar am avut numai atîta rădăcină
Cît a rodit o rodie, şi-atît
Citeşte, citeşte, cînd ţi-o fi urît


Trei cuvinte, viaţa-ntreagă,
Două puncte: imi eşti dragă


Inelul stă curat pe deg't
Sărută-l cînd ţi-l scoţi şi cînd priveşti

[albastra]

Romanţă

De cîte ori pe înserat
În tîrgul mic te-am aşteptat
Cînd tremurînd că n-ai să vii
Umblam pe străzile pustii

Se însera şi-n cîte-o poartă
Pica domol o floare moartă
Ce risipea un stins parfum
De liliac sau de salcîm

Prin case albe, cu zorele
Clipea o lampă sub perdele
Şi răsuna un vechi pian
Prin vălul serii sub castan

O ceaţă cobora uşor
Simţeam in suflet un fior
Iar lampagiul cap de uliţ'
Prindea o stea in virf de suliţ'

Şi se pierdea cu pasul rar
Prin tupla serii pe trotuar
Cînd eu cîntam ca şi-alte dăţi
Pe-acelaşi drum să te arăţi

Cînd te iveai intr-un tîrziu
Prin tîrgul ce dormea pustiu
Părea că pomii toţi sînt plini
De flori de cîntec şi lumini
...

[albastra]

Poştalionul

Diseară poştalionul va trece prin strîmtoare
Iar noi îl vom surprinde la locul cunoscut
Întocmai ca pe vremea cînd mînuiam topoare
Ori flinte ghintuite, întocmai ca-n trecut

Nu ca să punem mîna pe călătoarea blondă
Ce tremură şi-şi vîră colierul între sîni
Nu ca să smulgem fetei inelul de logodnă
Vom răsuci cu vervă pistoalele in mîini

Un lucru mult mai nobil prieteni astă seară
Aduce poştalionul şi mai de preţ decît
O călătoare blondă, subţire sau sprinţară
Ori saci cu bani de aur umpluţi pînă la gît

Diseară poştalionul aduce un domn de seamă
Un călător de vază şi-un hoţoman de soi
Aduce timpul, domnul pe care nici o vamă
Nu l-ar putea vreodată întoarce înapoi

Aşa că nu vă temeţi de el, va fi o luptă
Din cele mai uşoare, iar de-l vom prinde-n laţ
În pînza veşniciei, de astă dată ruptă
Noi dintre toţi tîlharii vom fi cei mai bogaţi

Iar de vom pune mîna pe el si pe comoară
Ne-am pricopsit prieteni cum nu ne-am aşteptat
Iar de vom pune mîna pe el astă seară
I-am dat o lovitură cum încă nu s-a dat
...

[albastra]

Balada blondelor iubiri

Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminînd cu ascensoare
Misterul nostru pămîntesc

Îmbătrînim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsînd păpuşi fără adresă
Pentru serbările din zori

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E tîrziu, e prea tîrziu la mine-n gînd
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină
Dar nu se ştie, nu se ştie pîna cînd

Visăm frumos aceeaşi moară
Ascunsă-n tragicul bufon
Şi măcinăm aceleaşi lacrimi
Cînd dau parinţii telefon

Sîntem lucizi pînă la sînge
Nedespărţiţi pînă la cer
Şi nici nu ştiu după iubire
Ce se cuvine să-ţi mai cer

Cuvintele işi pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Şi tot mai vinovate păsări
Dau eşafoadelor ocol

Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Şi renunţăm să mai cunoaştem
Ce stele ne-ar putea păzi

[albastra]

Decembre

Te uită cum ninge decembre
Pe geamuri iubito priveşte
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trozneşte

Şi mîna fotoliul spre sobă
La corn să ascult vijelia
S-aud zilele mele tot-una
Aş vrea să le-nvaţ simfonia

Mai spune s-aducă si ceaiul
Şi vină şi tu mai aproape
Citeşte-mi ceva de la poluri
Şi ningă zăpada, ne-ngroape

Ce cald e aicea la tine
Şi toate din casă-mi sînt sfinte
Te uită cum ninge Decembre
Nu rîde, citeşte-nainte

E ziuă si ce întuneric
Mai spune s-aducă şi lampa
Te uită, zăpada-i cît gardul
Şi-a prins promoroacă si clampa

Eu nu mă mai duc azi acasă
Potop e-napoi si-nainte
Te uită cum ninge decembre
Nu rîde, citeşte-nainte
...

[albastra]

Umbra

Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi intr-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu


Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă

Flămînd de iubirea intreagă
Pe vremi cu amurg mohorît
Cînd zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atît
Mă satur cu-o umbră şi-atît

Şi sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborît
Tu umbră tăcută si dragă
Aşează-ţi fularul la gît
Aşează-ţi fularul la gît

O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atîta de rău că e bine
E-atîta de mult dacă e nu

Bocovia-şi iese din sine
Şi rîde in "a" şi în "u"
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu
Şi umbra aceea eşti tu

[albastra]

Cântec scurt

Ea are flori pe balcon
Vorbeşte la telefon
Sună mereu ocupat
Probabil e-un alt băiat


Mor de gelozie
De ce tocmai mie
Cu altcineva
Nu se-ntîmplă aşa


Azi dupa masă
Ajung acasă la ea
Să văd ce spune
Ce fel de nume avea --
Cu cine vorbea

[albastra]

Întâmplare simplă

Ne-om aminti cîndva tîrziu
De-această întîmplare simplă
De-această bancă unde stăm
Tîmplă fierbinte lîngă tîmplă


De pe stamine de aluni
Din plopii albi se cerne jar
Orice-nceput se vrea pe culmi
Risipei.. se dedă floralul


A iubi.. aceasta vine
Dar e de departe-n mine
A iubi.. aceasta vine
Dar e de departe-n mine


Polenul cade peste noi
În preajmă galbene troiene
Alcătuieşte-n aur fin
Pe umeri.. cade-ne şi-n gene

Ne cade-n gură cînd vorbim
Şi nori cînd nu găsim cuvîntul
Şi nu ştim ce păreri de rău
Ne tulbură.. pieziş avîntul


Visînd întrezărim prin doruri
Latente-n pulberi aurii
Părul ce ar putea să fie
Şi niciodată.. nu vor fi

[albastra]

Aproape linişte

Norii-s de-argint şi zboară departe
Ceru-i înalt tăiat în cleştar
Noaptea-i o perdea
Şi fereastra mea
Doar umbre, care-ncet dispar

Cînd nu eşti aici mi-e camera goală
E timpul leneş, mult prea lung
Deloc nu mi-e somn, şi-nloc să adorm
Încerc cu gîndul să te-ajung


Se înseninează cerul, departe
Ceaţa dispare ruptă în fîşii
Străzile-s pustii
Dacă tu, tu nu vii
Degeaba-ncepe, începe-o nouă zi


Nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa
Singură s-aştept
Nu te răzgîndi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi


Şi-i linişte iar, aproape de mine
Prea triste visele-mi sînt
De ce nu eşti aici, să-mi poţi vorbi, să-ţi pot vorbi
S-apropii cerul de pămînt

Si-i linişte iar, aproape de mine
De ce n-auzi chemarea mea
Te strig mereu, te strig în gînd
E inima mea ca un ceas bătînd

[albastra]

Rar

Singur, singur, singur, singur,
Într-un han, departe --
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur...


Plouă, plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie --
Şi s-asculţi, s-asculţi pustiul,
Ce melancolie,
Plouă, plouă...

Nimeni, nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine --
Şi de-atîta, de-atîta vreme
Nu ştie de mine,
Nimeni, nimeni...

[albastra]

La calul bălan

A fost odată o făptură
Ce semăna leit cu-o tură
Dar sa-ncurcat cu-n cal bălan
Şi vinu-i dulce în orice an


La calul bălan, la calul bălan
Şi vinu-i dulce, şi vinu-i dulce
Aş sta şi-un an, aş sta şi-un an
Şi nu m-aş mai duce, nu!


Dar prin-prejur din întîmplare
Se arătă şi-un ofiţer
Bătînd din pinteni foarte tare
El, deci avea călcîi de fier


Şi calul meu bălan odată
Trecîn în trapu-i monoton
Cel ofiţer cu o lopată
L-a măturat ca pe-un pion


Şi tura a murit de plîns
Văzînd ce cursă i-au întins
Dar regele-n palat s-a stins
Şi nu s-a dat nici mort învins

[bachus33ro]

Astewa-s doar cantate de Alifantis tata...versurili nu-s ale lu' omu'...da oricum nice remember 

[albastra]

Multzam Doamne ca l-ai trimis pe bachus33ro...sa ma lumineze....

[bachus33ro]

Multzam Doamne ca l-ai trimis pe bachus33ro...sa ma lumineze....

Apai nu te supara ,dar din titlul topicului reiesea ca-s versurile lui, nu de alta,dar is surd un pic de urechea stanga,iar la deschiderea topicului nu se auzea melodia  ;D

[ramtamtam]

Cantecul meu preferat al lui Alifantis, pe versuri de Nichita Stanescu:

"Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte. "

  |

[anygap]

Auzi, Albastro,

  Mi se pare ca tu ai gusturi bune. Felicitari si merci! As vrea sa te rog sa adaugi si tabulaturile, ca cand ma fac mare, o sa muncesc vreo doua "fin-semaine"-uri ca zugrav, o  sa-mi cumpar chitara si o sa reancep sa zdrangan ca-n vremile de 7 luni apuse... Sar'na!

[albastra]

Da-mi adresa ca-ti trimit io bani...nu tre sa muncesti...stai linistit!
Toate bune.

[anygap]

Ie-te-te, bah! eu ii zic ca n-are gusturi rele si ea... Cam ce prestezi mataluta de castigi asa de mult ca ai da si la altii? Cumva...?

[Lermontov]

m-am pus pe reaudiere  :'(

merci