De-aº avea
De-aº avea ºi eu o floare
Mândrã, dulce, rãpitoare
Ca ºi florile din mai,
Fiice dulce a unui plai,
Plai râzând cu iarba verde,
Ce se leagãnã, se pierde,
Undoind încetiºor,
ªoptind ºoapte de amor;
De-aº avea o floricicã
Gingaºã ºi tinericã,
Ca ºi floarea crinului,
Alb ca neaua sinului,
Amalgam de-o roz-albie
ªi de una purpurie,
Cântând vesel ºi uºor
ªoptind ºoapte de amor;
De-aº avea o porumbiþã
Cu chip alb de copiliþã,
Copiliþã blândiºoarã
Ca o zi de primãvarã,
Câtu-þi þine ziuliþa
I-aº cânta doina, doiniþa,
I-aº cânta-o-ncetiºor,
ªoptind ºoapte de amor.
Fiecare om e o întrebare pusã din nou spiritului Universului.
Nenorocirea este cel mai bun dascãl; îºi are metoda ei proprie, dar greº nu dã.
ps: poezioara e prima cunoscuta, scrisa la doar 15 ani prin cine stie ce coltisor de "caiet"