Toma d'Aquino spunea ca se teme de omul unei singure carti. Nu stiu daca asta era, la vremea respectiva, o aluzie la cartile sfinte dar cert este ca temerea sa a capatat in Renastere o acceptiune mai exigenta si apoi, in modernitatea aflata in travaliu de recuperare a clasicilor s-a extins asupra celor fara o cultura clasica temeinica. Razboaiele au tait multora (europeni mai ales, dar nu numai) entuziasmul rationalist si, incetul cu incetul, ne-am intors, cultura dupa cultura, la cartile noastre - putine - fundamentale, pentru a ne inspira in cautarea de certitudini comode, adica fundamentaliste. Daca despre democratie sau despre capitalism am reusit sa convenim ca sunt cele mai mici dintre relele societatii moderne si le-am acceptat in formele lor imperfecte, iluminismul, rationalismul, modernitatea, din cauza orgoliilor si exigentelor lor umaniste, s-au transformat in rele absolute, au fost descalificate si au facut loc unora mai noi, pe cale sa-si aduca si ele, progresiv, aportul la o noua pace a spiritelor: aceea rece, a nemiscarii.
Eu am ajuns sa ma limitez la a ma teme de omul unui singur forum, de exemplu, caci prea multi sunt cei ai cartilor putine si nu vreau sa devin paranoic, la fel cum nici fara de temeri nu pot fi, caci si asta e o forma de nebunie, nu stiu daca mai frumoasa.
