Topic: al patrulea punct

[Ics]

AL PATRULEA PUNCT

Goce Smilevski*



   Într-o dimineaţă tristă de toamnă a zburat prin fereastră. A doua zi ziarele au scris că s-a sinucis Anonim Străinescu, în vîrstă de 21 de ani. Pe masa din apartamentul său au fost găsite sute de poezii, zeci de nuvele şi două romane. O parte dintre ideile din această povestire este luată din aceste scrieri nepublicate ale lui.

   1.
   Oraşul în care a trăit nu era nici Dublinul lui Joyce, nici Buenos Airesul lui Cortázar, şi totuşi, cu aceste două oraşe zidise un soi de triunghi şi piramidă, trei puncte care se uniseră undeva în stratosferă, şi fiecare locuitor din Dublin, Buenos Aires sau Skopje putea să ajungă pînă la acel punct unificator cu numai un pas greşit (sau adevărat?); dar el nu făcuse acest pas, ci, păşind prin cămăruţa lui, deschise un drum extraordinar, drum care părea a fi labirint, şi numai el în labirint se schimba şi în Teseu şi în Minotaur, era erou şi fiară, era ucigaş şi ucis, iar eu puteam să-i văd mîna care atenta la viaţa altuia (dar şi a lui), şi de aceea voiam să-i fiu Ariadna, să-i arunc frînghia, dar ştiam că nu va fi frînghia salvării, ştiam că această frînghie îl va aduce la mine, şi nu la vreo fereastră care i-ar fi fost atît de trebuincioasă, ştiam că această frînghie se va încurca doar în jurul trupului lui, iar el se va răsturna pe podea, va sfărîma labirintul său invizibil şi îngrijit, iar apoi se va apuca din nou să-l construiască cu propriii lui paşi, să joace acel joc al cărui sfîrşit abia se întrezărea, să se apropie de centrul minunatei  clădiri unde trebuie că s-au întîlnit de două ori în aceeaşi existenţă Minotaurul şi Teseu, dîndu-i naştere astfel celui de-al treilea - Icar, iar prietenia cu acest alt Icar era fructul unei întîlniri întîmplătoare (chiar dacă credeam din ce în ce mai puţin în întîlniri întîmplătoare), păşeam pe stradă cînd auzii un fel de horcăit ca dintr-un gîtlej străpuns, dar imediat după asta am desluşit în acel horcăit cuvinte, m-am întors şi l-am văzut pe el (abia împlinise şaisprezece ani), păşea după mine, privirea lui bătea fix pînă la cer, dincolo de pămînt, păşea după mine, iar eu îi ascultam gîndurile, mă oprii ca să treacă pe lîngă mine şi ca să pot eu să păşesc în urma lui, dar el îmi răspunse cu gîndurile lui care mă sfredeleau ca un burghiu pînă cînd îmi auzeam eu însumi gîndurile şi trecea pe lîngă mine, iar eu păşeam după el, iar apoi am intrat alături de el în casa lui, în cămăruţa lui care îi fusese şi cer şi cuşcă, şi astfel mă furişam duminică de duminică în acea cuşcă-cer, fiindcă ştiam cîtă nevoie avea ca gîndurile lui să se întîlnească cu altele, dar în acelaşi timp se şi neliniştea din cauza prezenţei mele, fiindcă se ruşina foarte tare de pateticul din gîndurile lui, se ura pe sine din cauza trăsăturii fundamentale a caracterului lui, vroia să fie autoironic, neînţelegînd că autoironia nu e parte a acestui spaţiu în care omul nu e prizonier, că autoironia aparţine Europei Occidentale, dar aruncată aici ea s-a transformat în patetică (autoironia occidental-europeană=patetica balcanică), dar îi era foarte greu să înţeleagă toate aceste lucruri, să le priceapă, nu mai putea să metamorfozeze ideile transpunîndu-le dintr-un spaţiu într-altul, începea să amestece spaţiile şi ideile, şi apoi eu nu mai ascultam gîndurile lui, ci le priveam cum se năşteau dincolo de pupilele lui, le priveam cum căpătau formă în cuvinte şi imagini pînă cînd ieşite prin pupilele şi genele lui dese se izbeau de noi, le priveam pînă cînd cădeau şi încercam să le citesc şi să le văd înainte de a se lovi de podea, în labirintul invizibil, fiindcă apoi le călca implacabil cu piciorul, ruşinîndu-se de amărăciunea lor şi făcînd loc următoarelor, priveam cum acele cuvinte şi imagini se deformau, se colorau cu un alt, cu un al treilea sens, dar totul se schimba şi, mai mult, se deforma pînă şi imaginea pe care el o avea despre sine: se schimbase în cîine care adulmeca ceva sub Podul de Piatră, dar nu era acelaşi cîine din Ulise al lui Joyce care adulmeca peste tot căutînd ceva pierdut într-o viaţă trecută, cîinele acesta căuta adulmecînd ceva ce fusese pierdut în această viaţă, o oarecare şansă care nu a putut să se împlinească în acest oraş, şi de aceea viaţa i se părea mers pe marginile paginilor cărţii în care era scrisă toată înţelepciunea dumnezeiască, dar fiecare încercare de a intra în spaţiul plin cu litere fusese imposibilă, şi de aceea el

   2.
   (Daedal sfîrşise cu dibăcie munca la aripile din pene şi ceară. Fiul său Icar privea către ţinuturile unde îl aştepta libertatea).
   DAEDAL: (punîndu-şi aripile în spate) Numai zborul ne poate salva de mînia lui Minos… Numai zborul… Trebuie să zburăm.

   1.
   continua să păşească, construind noi şi noi coridoare, numai zborul mă poate salva din acest haos, îi priveam cu mirare cuvintele care cădeau din pupile pe podea, bătaie puternică din aripile făcute din speranţe putrede şi doruri sîngerînde, priveam în el şi ochii mi se umpleau de clarviziune, zbor ce pretinde putere egală cu cea a Domnului, care separă Lumina de Întuneric, iar eu deja puteam să-l văd prăvălit jos, pe trotuarul din faţa clădirii, dezlipire de la Pămînt pe vecie, veşnică împotrivire a gravitaţiei lui, dar el făcu un pas ciudat în labirintul invizibil, pe podea, pas ce-l transportă din acest spaţiu într-altul, iar eu mă bucuram deoarece credeam că fusese transportat acolo unde dorise să fie, dar cînd apărea din nou în celălalt colţ al camerei, se ivea dintr-un alt coridor al labirintului

   2.
   (Icar şi Daedal pe stîncile inundate de valurile mării).
   DAEDAL: Măi băiatule, ascultă sfatul meu! Să nu zbori prea sus, fiindcă Soarele va topi ceara aripilor tale; să nu zbori jos, căci marea va uda penele… Zboară la mijloc.

   1.
   o să-mi pierd minţile la mijloc, eu am înţeles că deja înnebunise, e mai bine să cad decît să vegetez la mijloc, am înţeles că spaţiul în care dispăru pe moment era acela al lui Sabato, numit "ţara nimănui", zbor sau cădere, dacă asta acum şi aici nu e căderea cea mai groaznică ce poate să existe, ţara nimănui, a geniilor şi nebunilor, în care nici Dumnezeu nu are autoritate,

   2.
   (Icar zboară sus, zboară către zei. Sufletul e plin de bucuria cauzată de zbor. Dă din mîini cu aripile crezînd că omul e pe deplin liber numai cînd zboară. Zboară către Soare. Purtat de bucurie, nu bagă de seamă că ceara de la aripi începe să se topească. Prinde a acădea în mare. Spectatorii care îi văd zborul cred că Icar e Zeu).

   1.
   şi de aceea el crede că Dumnezeu nu are autoritate numai în ţara nimănui, dar şi în viaţa lui şi se simte atotputernic, crede că mîinile lui au magia pe care o au aripile păsărilor, mîinile lui ale căror vene se întindea zi de zi (acele îi erau cuie, iar drogul cruce), deschide fereastra, dă din mîini şi zboară către necunoscut, simţindu-se pentru prima dată liber şi fericit.
   Oamenii care au văzut zborul lui au crezut că Anonim e nebun.

*   *   *

   A doua zi ziarele au publicat scurta ştire despre sinuciderea lui Anonim Străinescu, în vîrstă de douăzeci şi unu de ani. Un prieten de-ai lui (care a dorit să rămînă ANONIM) ne-a declarat că Anonim Străinescu a crezut că atîta timp cît va zbura va reuşi să se ridice deasupra depresiei profunde în care căzuse cu mai mulţi ani în urmă şi se va "elibera de imaginea în care îl înrămaseră viaţa şi împrejurările". Am făcut sul ziarul şi l-am aruncat undeva pe stradă, tîmpită ştire, am deschis uşa, sucite fraze occidental-europene ("depresie profundă") transpuse într-un ziar balcanic, am deschis dulapul şi i-am privit creierul pe care-l adunasem de cum se despicase pe trotuar, creierul lui atît de asemănător labirintului, cu căile lui care duc nicăieri şi peste tot, am venit în pat, am aşezat creierul lui în loc de pernă, m-am întins să dorm şi pentru prima oară am auzit vocea lui, de care am crezut că vine dintr-al patrulea punct.

___________________

*) Goce Smilevski was educated at the University of Sts. Cyril and Methodius in Skopje (Comparative Literature), at Charles University in Prague (Czech language and Czech Literature), and at the Central European University in Budapest (Gender & Culture Studies). He worked as a shop-assistant in Prague, as a teacher of Macedonian language in Kavadarci, and as an archivist in Skopje. Novels: Planet of the Inexperience, 2000, Conversations with Spinosa, 2002. Awards: Blaže Koneski, essay award for "Incest in The Sound and The Fury by William Faulkner and Man Without Qualities by Robert Musil"; "Sts. Cyril and Methodius," on the occasion of the tenth anniversary of Skopje University, Novel of the year by Utrinski vesnik for Razgovori so Spinoza (Conversations with Spinoza).

[nicuprietenos]

superb

[nasti]

superb

In nota generala cu care ne-a obisnuit ics.

[Ics]

In nota generala cu care ne-a obisnuit ics.

nasti, editeaza, te rog, mesajul, ca am inceput sa rosesc.

daca ziceti ca va place, va mai dau texte din literatura macedoneana, pe care am avut placerea sa le traduc chiar eu si nevasta-mea.

iaca:

CUM MI-AM ŢINUT PROMISIUNEA ŞI AM ÎMBĂTAT-O PÎNĂ LA DELIRIUM TREMENS PE SOŢIA PSIHIATRULUI MEU CARE ESTE MILIŢIAN DE LA CIRCULAŢIE ŞI CEEA CE (FĂRĂ CONTROLUL MEU) S-A ÎNTÎMPLAT MAI DEPARTE

Sonja Mangiuk

trecuseră cîteva luni de cînd nu mai semăna cu laurie anderson de aşteptare timp de trei ceasuri întregi în camera de zi a lui c. p., în atmosfera încordată şi încărcată de astfel de cazuri clinice cum au fost părinţii ei, sora ei şi pisica mamei ei. vor fi trecut poate alte cîteva luni, dar visul pe care l-am avut în staţia de autobuz cu freud şi jung îmi aminti de promisiunea dată. în afară de asta, simţeam o aversiune faţă de tot ce este alb, începînd cu hîrtii albe, psihologi şi psihiatri albi, terminînd cu întreg personalul medical, nemaiţinînd cont de culoare. poate că problema nu stătea doar în aversiunea mea faţă de tot ce e alb: în fond puteam să scriu şi pe hîrtie alb-negru, nu?
tot mi se părea că principala cauză era faptul că încă nu aveam permis de conducere, şi în plus, maşina tatălui meu fusese stricată două luni. simplu: fără permis, fără automobil e greu să intri în contact cu miliţianul de la circulaţie care mai este şi soţia psihiatrului meu, cu care am întrerupt toate relaţiile posibile, ceea ce era o procedură întrutotul firească.
da. e greu să intre omul în contact (şi încă unul foarte strîns astfel încît să-l poată îmbăta pînă la delirium tremens!) cu miliţianul de la circulaţie dacă nu are maşină (ulterior am înţeles că inexistenţa permisului de conducere îmi poate fi de folos).
skopje este un oraş mare şi ca în toate oraşele mari (şi în cele mici, dacă se lucrează ca la carte) şi în skopje există mulţi miliţieni, dar totuşi nu-mi trebui mult timp să descopăr această realitate - soţia lui freud. ştiam cum arată: e îmbrăcată în albastru cu detalii albe (întrutotul la modă. acum sînt la modă: roşul strălucitor, verdele şi ocrul). ca de exemplu: nasturi albi, mîneci pe jumătate albe, ciorapi albi şi tot aşa, şi încă ceva foarte important: în gură ţinea un fluieraş, iar în mîini un baston. nu se întîlnesc în acest oraş multe femei la modă, care stau la răscruce (cînd nu funcţionează semafoarele) de două ori pe săptămînă şi exersează semnalizarea (în treacăt fie spus: acest exerciţiu influenţează fără doar şi poate favorabil muşchii pectorali, îi întăreşte temeinic şi astfel înlătură complet purtarea sutienului, chiar şi la femeile între două vîrste, iar soţia lui freud era întocmai astfel - între două vîrste). şi tot aşa. iar de trei ori pe săptămînă se ascund în vreun tufiş sau aşa ceva şi pîndesc în depărtare farurile de automobil şi cînd se apropie inevitabil, ele sar din tufiş sau aşa ceva şi STOP!¹
deodată îmi devine clar că promisiunea pe care i-am făcut-o psihiatrului meu, provocată de asemănarea tuturor psihiatrilor după freud cu freud, mă va chinui mult, cum s-ar spune: mă va costa scump. e just dacă se convine în felul următor: 1. ca trebui să cumpăr multă băutură, băuturi de tot felul după posibilităţi. 2. benzina. va trebui să consum litri întregi de benzină… 3. voi petrece nopţi foarte încordate conducînd prin oraş (cu posibilitatea de a căpăta tot felul de reclamaţii de şofat fără permis) cu automobilul (numărul 125 P SK 37-66) plin, după posibilităţi, cu băuturi de tot felul şi încă ceva: pot fi acuzat de trafic, de comercializare de alcool sau posesie ilegală de cantităţi enorme de băutură de tot felul, după posibilităţi.
în afară de asta, nu am idee cum să mă apropii de soţia psihiatrului meu şi din întîmplare să-mi iasă în faţa maşinii la atac.
într-adevăr complicat, în afară de faptul că nu ştiu cum să mă apropii pentru a putea să-i ofer o înghiţitură de băutură (de tot felul), trebuie să găsesc prilejul de a-i mai oferi încă o înghiţitură, şi încă una, şi aşa mai departe. uf, nici măcar nu vreau să mă gîndesc la asta. dar, poate ar fi mai practic dacă aş îndemna-o dintr-o dată să dea pe gît băutura (de tot felul după posibilităţi).
sau nu: tequila. da tequila. cu puţină sare şi lămîie şi totul se poate sfîrşi neaşteptat de repede.

            

în cele din urmă am hotărît să cer ajutor: l-am sunat pe d. c. şi i-am spus: d. c., am o sarcină pentru tine. trebuie să seduci o femeie între două vîrste.
- bun, spuse d. c., femeile între două vîrste pică automat la apariţia mea.
- este miliţian de la circulaţie, am spus.
- n-are legătură, spuse, ştiu să conduc pe două roţi şi să iau curba din viteză şi…
- ştiu, ştiu, eşti un şofer bun, dar sarcina ta nemijlocită este: 1. să-i dai să bea. 2. s-o convingi să continue să bea. 3. s-o îmbeţi. pînă la delirium tremens! atît.
- delirium tremens, strigă d. c., tu nu ştii ce înseamnă asta: (lat. delirium tremens) - nebunie provocată de băutură, cauzată de excesul de alcool - sic!
- bine, bine, ştiu că şi tu-l cunoşti pe vujaklija.
bine, spuse d. c., vino pe la mine la o bere, ne-om înţelege noi. m-am dus. ne-am înţeles.

            

au trecut cîteva zile şi eu iar am uitat de promisiunea pe care i-o făcusem psihiatrului meu şi de sarcina pe care i-o dădusem lui d. c., cînd sună d. c.
ascultă, spuse, am îndeplinit sarcina pe care mi-ai dat-o: soţia între două vîrste a psihiatrului tău se află în stare de delirium tremens şi este într-un spital de nebuni, dar după cum se vede n-o să rămînă mult acolo: o să…
- o să moară?
- o s-o externeze! dacă nu cumva au făcut-o deja, e iritantă. merge din cabinet în cabinet şi-i şochează pe doctori cerîndu-le ceva de băut. nu ştiu ce să mai facă cu ea. un astfel de caz nu au mai avut. diagnosticul e clar: delirium tremens. ştii ce înseamnă asta… de obicei sfîrşeşte prin moarte. am încercat să le explic că practică yoga şi că ficatul îi e plin de sînge proaspăt. energia ei pozitivă şi negativă se află în echilibru. yin şi yang, ştii tu. are o condiţie fizică şi psihică bună şi o constituţie fizică robustă, dar cînd am spus asta, m-au apucat de mîini, picioare, cap, corp, m-au legat de un scaun şi mi-au cercetat cu atenţie venele căutînd urme de ac. credeau că sînt narcoman, deoarece narcomanii lor cunosc filosofia orientală. m-au întrebat ce fel de muzică ascult şi eu am refuzat să vorbesc cerînd avocat. atunci au schimbat tactica: mi-au pus să ascult koda sau suzana spasovska şi eu am început să ţip, să mă zvîrcolesc de durere şi povară, mă-nţelegi. atunci unul dintre ei a spus: e în criză, să-i dăm puţină morfină şi să-l ducem în camera 1a.
- doamne dumnezeule, am strigat, de unde suni?
- din kraljevo.
- din kraljevo?! păi atunci ce te necăjeşti aşa! doar nu se poartă convorbiri  lungi interurbane.
- la dracu', uitasem, spuse d. c. şi închise.

            

am furat uşor cheile de la maşina tatălui meu, deoarece dormea adînc şi m-am dus la cel mai apropiat local să cumpăr tequila (lămîie şi sare). de acolo, se înţelege, m-am dus la spitalul de nebuni pentru a o vizita pe soţia lui p. m. (psihiatrul meu), am găsit-o fără probleme, deja o cunoşteau toţi. o femeie comunicativă între două vîrste, miliţian de la circulaţie. mai ales cînd i-am arătat tequila, lămîia şi sarea şi cum se folosesc. fu entuziasmată. la al treilea pahar am întrebat-o de cînd practică yoga. trei luni, spuse, şi hatha-yoga deja o plictiseşte. a început cu explorarea forţelor sufletului, forţelor cosmice şi tattvi. cînd începu să-mi explice kundalini-yoga am găsit loc să acţionez şi am spus: (aveam timp, pentru că toţi îi ocoleau de departe camera) există o carte foarte cunoscută în care se descrie trezirea în kundalini şi un caz în care apar dificultăţi corporale şi spirituale ce sînt depăşite numai printr-un efort deosebit. un om cu o meditaţie profundă asupra chakrei, fără îndrumarea unui maestru a trezit forţele pe care apoi nu le-a mai putut controla. exemplul arată clar importanţa maestrului spiritual, care a atins singur aceste experienţe. conştiinţa intelectuală şi teoretică nu poate fi de ajutor într-un asemenea caz deoarece sînt implicate spirite şi principii astrale. aceasta se întîmplă la fel în toate cazurile, fie că e vorba de yoga sau de vreo îndeletnicire sau ocupaţie fără îndrumare şi dacă nu se învaţă corect în 99% din cazuri eşuează. aşa a spus şi PARAMNAS SWAMI MAHESWARANANDA.
s. lui p. m. (psihiatrul meu) căzu puţin pe gînduri şi întrebă gînditoare: păi unde să-l găsesc?
dacă cela este pregătit guru este aici, am spus eu şi m-am aşezat în poziţie lotus pentru a părea mai convingător.
- tu? mă întrebă ea.
am zîmbit enigmatic, aminteşte-ţi de întîlnirea noastră întîmplătoare, am spus. nimic întîmplător nu se petrece şi nimic nu este întîmplător. cine ştie de ce e bine aşa.
- o, da, spuse, ştiu.
am toastat cîteva minute şi am tăcut.
ce puţin bei, spuse s. lui p. m.
- sînt cu maşina, am spus.
- ai permis de conducere? - întrebă.
- nu am, am recunoscut naiv.
- dă-mi stiloul să-ţi scriu o înştiinţare.
i l-am dat
a scris.
mi l-a dat înapoi.
- geaba scrii înştiinţarea, am spus eu remarcînd că utilizez turcisme.
- de ce, întrebă sobru şi-şi îndoi sprînceana stîngă spre dreapta, în sus sau cam aşa ceva.
- voi stărui pe lîngă soţul tău să stăruie pe lîngă tine să rupi înştiinţarea.
- soţul meu nu mai are trecere la mine. cu nimic, adăugă rîzînd isteric (hm, e predispusă la isterie, m-am gîndit) am cunoscut un tînăr şarmant, poate narcoman. conduce pe două roţi şi ia curba din viteză.
- hm, prietenul meu d. c.
- îţi e prieten, spuse şi privindu-mă într-un fel ce se voia semnificativ rupse înştiinţarea.
m-am despărţit de s. lui p. m. cordial de prieteneşte, făgăduindu-i că o voi vizita cît mai repede cu o sticlă de tequila.
- cu două, spuse ea.
- bine, am spus şi a doua zi am adus trei.
(i-am dat instrucţiuni să nu practice yoga, nici un fel de yoga în următoarele zile pe motiv că are în ficat destul sînge proaspăt ş.a.m.d.)

            

mi-am ţinut promisiunea. şi mi-am ţinut-o şi în săptămînile ce au urmat.

            

fragment din agenda de lucru a unuia dintre numeroşii neuropsihiatri, angajaţi în cazul - s. c. l. (colegului lor).



16.05.89
   Pacientul s. c. m. (soţia colegului meu) care se autointitulează "fiica regelui" a fost azi de faţă la tratamentul care are loc zilnic la ora 9 dimineaţa. Comportamentul său a fost neobişnuit. Refuză să vorbească despre sine în ciuda faptului că recurgînd la persuasiune i-am oferit băutură, rămînînd fidel metodei stabilite în acord cu restul colegilor.
   Din comportamentul ei se putea observa că starea "delirium tremens" e tot mai prezentă, dar cu acest diagnostic nimic nu e sigur pînă nu se atinge a 3-a fază încheiată. Refuzînd tratamentul (şi băutura) pacientul îmi lăsă două liste, format A4, dintre care una avea titlul: "Put the message in the box" - REM, conceput la maşina de scris cu spaţiu între rînduri specific gazetăresc, continuînd cu cuvintele: "dragă doctore, asta vă va spune mult mai multe despre mine şi starea mea."
   Trebuie să subliniez că ceea ce citisem à propos îmi dădu un imbold să închei lunga şi solicitanta mea lucrare: "Rolul-cheie al băuturilor alcoolice şi al narcoticelor asupra devenirii operei de artă."
   Nu mă voi folosi de mărturia sa scrisă ex officio comentînd-o şi analizîndu-i starea sufletească deoarece sînt de părere că depăşeşte limitele competenţei mele.
__________________________
¹)  pe vremea despre care este vorba, anii 89, 90, miliţia încă nu-şi schimbase numele în poliţie. avînd în vedere că nu avem posibilitatea de a schimba trecutul înlocuind termenul, cu atît mai mult cu cît miliţia, devenind poliţie, nu şi-a schimbat metodele de lucru, devine evident ce vrea să însemne folosirea vechiului termen - miliţie, şi nu a celui nou de poliţie. - nota editorului.