Accident de munca
Draga Domnule,
Va scriu in raspuns la cererea dvs. de a va da amanunte suplimentare in Sectiunea 3 a Raportului de Accident de Munca unde am completat ca drept cauza "slaba planificare" ca fiind cauza accidentului meu. Ati cerut in mod expres explicatii amnuntite cu privire la accident si sper ca detaliile care urmeaza vor fi suficient de clarificatoare.
Eu sunt zidar de meserie. In ziua accidentului lucram singur pe acoperisul unei cladiri inalte de 6 etaje.
Dupa ce mi-am terminat treaba, am realizat ca mi-au ramas caramizi nefolosite, care, cintarite mai tirziu, au fost gasite a cintari aproximativ 270kg.
Decit sa car caramizile jos in brate, in mai multe etape, am considerat ca e mai bine sa le cobor toate odata intr-un butoi, folosind scripetele instalat in acest scop in spatele cladirii.
Am asigurat fringhia la nivelul solului, am urcat pe acoperis, am impins butoiul in afara cladirii si am incarcat caramizile. Dupa aceea am coborit de pe acoperis sa dezleg fringhia, tinind-o foarte strins ca sa asigur o coborire lenta a caramizilor. Veti observa in Sectiunea 11 a Raportului de Accident de Munca intocmit ca eu am o greutate de 72 kg.
Datorita surprizei pe care am avut-o cind am fost literalmente SMULS de la sol intr-un mod complet neasteptat, mi-am pierdut prezenta de spirit si am uitat sa dau drumul la fringhie. Cred ca nu este nevoie sa va mai spun, am inceput o ascensiune rapida catre acoperis. In apropierea etajului 3, m-am intilnit cu butoiul incarcat cu caramizi care acum se indrepta vertiginos catre sol, intilnire in urma careia m-am ales cu capul spart, zgirieturi minore si o clavicula fracurata.
Datorita impactului, ascensiunea mea a incetinit pentru o secunda dupa care a continuat rapid catre nivelul acoperisului, neoprindu-ma decit atunci cind degetele minii drepte au intepenit in scripete pina la nivelul celei de-a 3a falange.
Din fericire, intre timp mi-am recapatat prezenta de spirit si am fost in stare sa ma tin strins de fringhie in ciuda faptului ca incepusem sa am dureri. Aproape simultan, oricum, butoiul cu caramizi a lovit solul si ca urmare a impactului, fundul butoiului a cedat. Acum, saracit de greutatea caramizilor, butoiul cinarea doar 27 kg. Ma refer din nou la greutatea mea; cum probabil v-ati imaginat deja, am inceput o coborire rapida.
In vecinatatea etajului 3, am intilnit butoiul care acum urca; ca urmare a intilnirii m-am ales cu fracturi la glezne si cu mai multe taieturi si zgirieturi la picioare si in general.
Aici, norocul meu a inceput sa se schimbe usor. Intilnind butoiul, a fost bine ca mi-a incetinit usor caderea doar in masura sa-mi limiteze ranile, cind, am cazut pe gramada de caramizi si din fericire, am scapat doar cu 3 vertebre fisurate.
Imi pare rau sa va spun, asa cum stateam intins pe gramada de caramizi, cu dureri atroce, incapabil sa ma misc, din nou mi-am pierdut prezenta de spirit si am scapat fringhia din miini. Asa cum stateam intins, pe spate, am putut sa vad cum butoiul gol si-a inceput calatoria in jos, catre mine, care explica cele 2 fracturi la picioare.
Sper din tot sufletul ca acest raport raspunde la toate intrebarile dvs.
DE CE AM DAT-O AFARA PE SECRETARA:
Acum doua saptamani a fost ziua mea. Cand m-am
trezit dimineata, nu masimteam prea bine, dar speram ca sotia o sa-mi cante
"Multi ani traiasca!" si eventual o sa-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis
nici macar "buna dimineata"... Copiii s-au asezat si ei la
micul dejun fara sa-mi spuna nimic special. Am ajuns deprimat la birou, iar cand am intrat pe usa, secretara, plina de entuziasm, mi-a urat "La multi ani!". M-am simtit un pic mai bine, macar ea si-a adus aminte de ziua mea...
Am lucrat normal si, spre dezamagirea mea, nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat sa ma felicite. Inainte de pranz, secretara a intrat la mine in birou si mi-a zis: "Ce-ar fi sa mergem sa mancam impreuna?"
I-am raspuns ca e cea mai buna propunere pe care am auzit-o in acea zi, si am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mancat bine, am baut si ne-am distrat de minune. In masina, in drum spre birou, ea mi-a zis:
" Intr-asa o zi deosebita, de ce sa ne mai intoarcem la birou, mai bine vino la mine acasa si sa continuam sa ne distram!".
"Bine", am zis, "hai, si asa mai bem cate un paharel"...
Odata ajunsi in apartamentul secretarei, ea mi-a spus:
"Sper ca nu te deranjeaza daca am sa ma fac mai 'comoda'! ".
"Nuuuu, nici o problema!" i-am raspuns, iar in sinea mea ma gandeam ca o sa fie o experienta interesanta... Ea a intrat in dormitor si dupa cateva clipe a iesit.....cu un tort imens cu lumanari, urmata de sotia mea, copii, prieteni si rude, care cantau in cor "La multi ani!" ... iar eu stateam ca un idiot in curu' gol, in mijlocul sufrageriei... Asta e motivul pentru care am dat-o afara pe secretara. Cu sentimentele mele nu se joaca!!
